Plouă cu daruri dintr-un plan profund, al
meditației lirice, Ab inițio – „un început ce nu devine apus nicicând, ci
veșnice migrații, aglomerări de mii de constelații“.
Uneori durere,
apoi bucurie, puritate și candoare (acea simplitate care cucerește cititorul,
iscodindu-i toate cătunele, toate „arderile intense“ și sunetul fiecărui sonet („trezindu-l
ca-ntr-o sfântă înviere“) Anatol
Covali, într-o atmosferă de binecuvântare duioasă, discreție și ținuta
sobră, cu întreaga zestre de sensibilitate, reușind un vers mereu proaspăt, „întinerit
c-o floare la ureche“, cu o mare intensitate a expresiei, „poetul care
sosește și pleacă mereu întru regăsirea-i... zidește și surpă neobosind până la
ultima cupolă a mânăstirii din suflet“ (Radu Cârneci, prefață – Sonete
alfabetice).
