O Cameră cu Priveliște

 

Brett:

13 iunie a marcat un alt pas important înainte în recuperarea lui Brody, deși ziua a început cu o reamintire că vindecarea necesită energie. După o zi precedentă plină de vizitatori, plimbări și activitate, Brody a reușit să doarmă doar aproximativ trei ore în timpul nopții. Lipsa odihnei s-a făcut simțită pe parcursul dimineții, iar în timpul vizitei medicale, echipa a subliniat două aspecte pe care le consideră esențiale pentru recuperarea sa în zilele următoare: somnul și alimentația. Medicii au explicat că, pe măsură ce distanțele parcurse la mers cresc și recuperarea fizică devine o parte tot mai importantă a procesului, odihna și nutriția nu mai sunt doar elemente de sprijin. Ele au devenit componente esențiale ale tratamentului. Obiectivul este simplu: mai multă odihnă, o alimentație mai bună, mai multă energie și, în final, mai mult progres. În ciuda nopții scurte, Brody și-a început dimineața într-o notă pozitivă cu ceea ce ar putea fi cel mai consistent mic dejun de după transplant. Meniul a inclus un pahar mare de suc de portocale, un croissant cu avocado și ou și o porție de cartofi waffle. Nu cu mult timp în urmă, unele dintre aceste alimente ar fi fost interzise în perioada în care trăia cu LVAD-ul. Astăzi au fost pur și simplu micul dejun. Poate și mai important, apetitul său continuă să revină. După tot ceea ce a îndurat corpul său în ultima săptămână, faptul că mănâncă bine este încă un semn încurajator că recuperarea merge în direcția potrivită. După un somn de două ore spre sfârșitul dimineții, Brody părea vizibil mai energic. Odihna suplimentară și-a făcut efectul. Cu energie reînnoită, a pornit într-o nouă plimbare, parcurgând aproximativ 100 de metri în jurul secției de terapie intensivă. Mai mult decât distanța în sine, ceea ce a ieșit în evidență a fost încrederea cu care se mișca. Cu fiecare pas, Brody continuă să își recâștige forța și independența. Ceea ce nu realizase nimeni la acel moment era că aceasta avea să fie, sperăm, ultima lui plimbare ca pacient al secției de terapie intensivă. Câteva ore mai târziu, a primit vestea că urma să fie transferat în 7B, Unitatea de Recuperare pentru Transplant Multiorgan de la Toronto General Hospital. După tot ceea ce se întâmplase în săptămâna precedentă, momentul a avut aerul unei absolviri. Secția de terapie intensivă fusese locul unora dintre cele mai dificile și nesigure zile din viața lui, dar și locul unde noua sa inimă și-a început călătoria, unde disfuncția primară severă a grefei a fost depășită și unde recuperarea lui a prins cu adevărat contur. Pe măsură ce Brody a părăsit secția, exista sentimentul că un capitol se încheia și altul începea. Transferul în 7B a însemnat și intrarea într-o nouă etapă a recuperării. Unitatea 7B găzduiește Programul de Transplant Multiorgan al Toronto General Hospital, unde pacienții care se recuperează după transplanturi de inimă, plămâni, ficat, rinichi și alte organe beneficiază de îngrijire specializată după operație. Deși nu mai este o secție de terapie intensivă, rămâne un mediu extrem de specializat, unde prevenirea infecțiilor și protejarea pacienților transplantați reprezintă o prioritate absolută. Pacienții, personalul medical și vizitatorii au cu toții un rol important în menținerea unui mediu sigur. Igiena riguroasă a mâinilor, verificarea stării de sănătate și măsurile stricte de control al infecțiilor fac parte din rutina zilnică a secției. Pentru pacienții transplantați, al căror sistem imunitar este suprimat intenționat pentru a preveni respingerea organului, chiar și infecțiile obișnuite pot deveni probleme serioase. Unitatea include o combinație de tipuri de camere, de la camere private până la saloane mai mari care pot găzdui mai mulți pacienți transplantați simultan, cu personal medical aflat permanent în apropiere pentru monitorizare. Din fericire, Brody a primit o cameră privată. După o săptămână aglomerată și o noapte cu foarte puțin somn, un spațiu liniștit doar pentru el a fost un adevărat dar. Camera îi oferă mai multă intimitate, mai puține întreruperi și o oportunitate mai bună de a se odihni între plimbări, investigații, vizitatori și toate activitățile care îi umplu acum zilele. Pentru prima dată după transplant, recuperarea începe să semene mai puțin cu terapia intensivă și mai mult cu pregătirea pentru viața de după spital. La finalul unei zile lungi, Brody era pregătit pentru o seară mai liniștită. Rodica i-a pregătit cina, aducând de acasă friptură de vită, legume la abur și piure de cartofi. Masa a reflectat multe dintre recomandările nutriționale oferite pacienților transplantați în perioada de recuperare. În locul porțiilor mari, accentul este pus pe echilibru, varietate și alimente care oferă energia și nutrienții necesari pentru vindecare. După o zi care a inclus puțin somn, transferul într-o nouă secție și o nouă plimbare importantă, a fost o ocazie binevenită de a încetini ritmul, de a se bucura de o masă bună și de a se acomoda cu noul său mediu. Pentru a încheia ziua, Brody și-a savurat cina privind spre Patient Court, marele atrium aflat în inima Toronto General Hospital. În ultimii doi ani și jumătate, Patient Court a fost un loc familiar pentru Brody, familie și prieteni. A fost fundalul nenumăratelor consultații, vizite la spital, pauze de cafea, conversații și momente de așteptare care au făcut parte din călătoria sa prin insuficiența cardiacă și viața cu LVAD. În această seară însă, priveliștea a avut o semnificație diferită. În loc să treacă prin acel spațiu în drum spre o altă programare, Brody privea de sus, recuperându-se cu o inimă nouă și pregătindu-se pentru următorul capitol al vieții sale. A fost un moment liniștit de reflecție la finalul unei zile lungi și o reamintire a cât de departe a ajuns. Vă mulțumim tuturor pentru rugăciuni, încurajări, mesaje și sprijinul continuu. Înseamnă enorm pentru Brody și pentru întreaga noastră familie.

Din Recuperare către Reflecție

Din Recuperare către Reflecție
 
Brett:

12 iunie a început cu o reamintire a cât de departe a ajuns Brody și cât de critice rămân situațiile pentru mulți dintre pacienții din jurul său. La puțin timp după miezul nopții, un Cod Albastru a fost declanșat în altă parte a secției, la doar câteva paturi distanță de Brody. Agitația bruscă, alarmele, vocile urgente și intensitatea inconfundabilă a unei urgențe medicale au umplut noaptea care până atunci fusese liniștită. Deși Brody nu putea vedea ce se întâmpla, putea auzi suficient cât să înțeleagă că un alt pacient se afla într-o situație gravă. După ani petrecuți prin spitale și după propriile sale zile critice prin care tocmai trecuse, experiența a readus la suprafață amintiri dificile și emoții care stătuseră liniștite undeva în fundal. Neștiind exact ce s-a întâmplat sau cum s-a încheiat situația, experiența a fost o reamintire sobră că, în timp ce propria lui recuperare continuă să avanseze într-o direcție foarte bună, mulți alți pacienți din secție încă se confruntă cu propriile lor lupte între viață și moarte. În cele din urmă, secția s-a liniștit din nou, iar noaptea și-a recăpătat calmul. În timp ce încerca să adoarmă, Brody a devenit conștient de ceva ce nu mai experimentase de foarte mult timp. Își putea auzi inima bătând. Pentru majoritatea oamenilor, acest lucru ar părea ceva obișnuit. Pentru Brody, însă, era orice altceva decât obișnuit. După doi ani și jumătate de viață cu LVAD-ul, ritmul familiar al unei inimi fusese în mare parte înlocuit de zumzetul constant al unei pompe mecanice. Sunetul și senzația propriei inimi bătând puternic în piept au fost în același timp reconfortante și străine. În mod ironic, după ce toată agitația nopții se încheiase, tocmai acea bătaie constantă a inimii l-a ținut treaz încă câteva ore. A fost un moment mic, dar remarcabil. Pentru prima dată după mulți ani, sunetul care îl ținea treaz nu era o mașină care îi ajuta inima să funcționeze. Era inima lui care își făcea singură treaba. Dimineața a adus mai multe vizite din partea unor fețe familiare din secție. Mai multe asistente au trecut să îl vadă, iar printre ele s-a aflat și Natalie, una dintre asistentele practicieni care a avut un rol important în îngrijirea lui Brody. Conversațiile au depășit rapid subiectele medicale și au ajuns la planurile pentru vară, obiectivele de recuperare și, bineînțeles, la cât de bine joacă Knicks în acest sezon. Între vizite, Brody a răsfoit fotografii și videoclipuri vechi pe telefon și a descoperit unul care i-a atras imediat atenția. Era filmarea primei sale plimbări după implantarea LVAD-ului, cu mai bine de doi ani în urmă. Decorul părea surprinzător de familiar. Aceeași secție. Aceleași coridoare. Aceeași călătorie, dar începută într-un mod complet diferit. În timp ce urmărea videoclipul, a observat-o pe asistenta Laura trecând pe hol și i-a făcut semn să vină la el. „Mă uit la tine”, i-a spus. Pentru câteva clipe, Laura a fost vizibil confuză. Apoi Brody i-a arătat filmarea. Pe ecran era chiar ea, mergând alături de el în timpul primilor pași făcuți după operația de implantare a LVAD-ului, cu mai bine de doi ani în urmă. Au zâmbit amândoi în timp ce urmăreau amintirea. După ce îl ajutase să facă acei primi pași dificili atunci, Laura s-a bucurat enorm să afle că Brody își făcuse deja prima plimbare după transplant cu doar o zi înainte. A fost unul dintre acele momente neașteptate care au făcut ca ultimii doi ani și jumătate să pară că au ajuns la un cerc complet. Mai târziu în cursul dimineții, Brody s-a întâlnit cu Dr. Moayedi, unul dintre cardiologii specializați în transplant care va juca un rol important în îngrijirea lui de acum înainte. Dr. Moayedi este specializată în două domenii care au devenit extrem de relevante pentru călătoria lui Brody: disfuncția primară a grefei (PGD) și monitorizarea respingerii după transplant. Având în vedere experiența lui Brody cu forma severă de PGD după transplant, cei doi par să fie o potrivire firească. Una dintre provocările transplantologiei moderne este faptul că medicii încă nu înțeleg pe deplin de ce unii pacienți se recuperează rapid după PGD sever, în timp ce alții au un drum mult mai dificil, iar unii nu reușesc să îl parcurgă până la capăt. Pentru a găsi răspunsuri la aceste întrebări, Dr. Moayedi și echipa sa desfășoară un studiu de cercetare, iar Brody este unul dintre participanți. Ca parte a studiului, se recoltează probe de sânge în zilele 0, 1 și 7 după transplant. Cercetătorii analizează aceste probe pentru a măsura cât ADN provenit de la inima donată circulă în sângele pacientului. Comparând aceste modele între diferiți pacienți, ei speră să înțeleagă mai bine modul în care inimile transplantate se recuperează și de ce rezultatele pot varia atât de mult de la un pacient la altul. Astăzi a avut loc ultima recoltare de sânge pentru acest studiu. Dr. Moayedi este implicată și în cercetări menite să îmbunătățească modul în care pacienții transplantați sunt monitorizați pentru semne de respingere. În primul an după transplant, Brody va efectua aproximativ șaisprezece biopsii cardiace. Aceste proceduri presupun introducerea unui cateter printr-o venă de la nivelul gâtului până în inimă pentru a preleva mostre foarte mici de țesut care sunt apoi analizate pentru a detecta eventuale semne de respingere. Deși biopsiile rămân standardul de aur, ele sunt invazive și deloc plăcute. Cercetările Dr. Moayedi urmăresc să determine dacă analizele avansate de sânge ar putea într-o zi să ofere informații similare, reducând astfel nevoia unui număr atât de mare de biopsii. Este o reamintire că, în timp ce Brody continuă să beneficieze de rezultatele a zeci de ani de cercetare în domeniul transplantului, el contribuie acum la această cercetare la rândul său. Ziua s-a încheiat cu poate cel mai clar semn de până acum al vitezei cu care Brody își recapătă puterea. La doar o zi după prima sa plimbare de după transplant, Brody a decis să ridice ștacheta considerabil. Plimbarea de ieri a fost de aproximativ doisprezece metri. Astăzi a efectuat două plimbări separate. Prima l-a purtat în jurul întregii secții de terapie intensivă. Mai târziu, a ieșit chiar și din secție, mergând pe coridoarele spitalului. Până la sfârșitul zilei, distanța totală parcursă a depășit un sfert de kilometru. Poate că acest lucru nu pare impresionant pentru o persoană sănătoasă, dar reprezintă un progres extraordinar pentru cineva care, cu doar câteva zile în urmă, se recupera după o formă severă de PGD și avea nevoie de îngrijire intensivă permanentă. Poate și mai important, plimbările de astăzi au arătat diferit față de cea de ieri. Era mai multă încredere, mai multă putere și mai puțină ezitare. Cu doar o săptămână în urmă, întrebarea era dacă noua lui inimă își va reveni. Astăzi, provocarea era pur și simplu să vadă cât de departe îl poate purta. Iar astăzi, l-a purtat mult mai departe. Vă mulțumim tuturor pentru rugăciuni, încurajări, mesaje și sprijinul continuu. Înseamnă enorm pentru Brody și pentru întreaga noastră familie.

E. G.

Mai puține aparate, mai multă viață

Brett:

11 iunie a fost încă o zi de progres constant și una care a părut din ce în ce mai puțin despre recuperare și din ce în ce mai mult despre a trăi. Unul dintre cele mai importante momente ale zilei a fost despărțirea de încă o parte din echipamentele care l-au înconjurat pe Brody după operație. Echipa medicală a îndepărtat stimulatorul cardiac temporar și firele conectate direct la inimă. Acestea fuseseră montate ca măsură de siguranță în primele etape ale recuperării, în cazul în care inima ar fi avut nevoie de ajutor pentru menținerea ritmului. Mai târziu în cursul zilei au fost îndepărtate și trei dintre tuburile toracice mai mari. Acestea drenau lichidul acumulat în jurul inimii și plămânilor după operație. Pentru cei care își imaginează ceva de dimensiunea unei perfuzii, tuburile aveau aproximativ grosimea unei baterii AA și pătrundeau aproximativ 15 cm (6 inci) în torace. Echipa medicală i-a administrat calmante suplimentare înainte de procedură, iar Brody a trecut foarte bine prin ea. Dincolo de confortul evident de a avea mai puține tuburi atașate, îndepărtarea lor îi oferă mult mai multă libertate de mișcare. Au rămas doar câteva linii necesare pentru monitorizare și pentru procedurile următoare, inclusiv prima biopsie de rutină a inimii transplantate, însă cu fiecare zi care trece sunt mai puține atașamente și mai multă libertate. Această libertate s-a extins și la masa de prânz. Pentru prima dată în doi ani și jumătate, Brody a putut să mănânce o banană. În perioada în care a trăit cu LVAD-ul, alimentele bogate în potasiu trebuiau atent controlate, iar bananele deveniseră unul dintre lucrurile pe care învățase să le evite. S-a bucurat și de un pahar de suc de portocale, un alt favorit care dispăruse în mare parte din alimentația lui în anii petrecuți cu suport mecanic cardiac. Pentru majoritatea oamenilor, o banană și un pahar de suc de portocale nu ar reprezenta o știre. Pentru Brody, au fost mici amintiri ale libertăților pe care mulți dintre noi le considerăm normale. După-amiaza a adus o altă realizare importantă. Cu ajutorul echipei de fizioterapie, Brody s-a ridicat mai întâi în picioare și s-a mutat într-un scaun. Deși poate părea un pas mic, a fost un test important al forței, echilibrului, tensiunii arteriale și al modului în care organismul său tolerează poziția verticală după mai multe zile petrecute la pat. După ce a stat o perioadă în scaun și s-a simțit bine, echipa a decis că este pregătit pentru următoarea provocare. Brody a efectuat prima sa plimbare după transplant. Distanța a fost de aproximativ doisprezece metri, însă în contextul a tot ceea ce a traversat, a fost o realizare extraordinară. Fiecare pas a reprezentat revenirea forței, creșterea încrederii și încă un pas spre independență. Nimeni nu confundă doisprezece metri cu un maraton, dar a fost unul dintre acele momente în care distanța contează mult mai puțin decât ceea ce reprezintă ea. Pentru prima dată după operație, Brody mergea folosindu-se de propria sa putere, purtat înainte de noua lui inimă. După aceea s-a bucurat de o odihnă bine meritată. Rodica i-a adus supă făcută în casă, iar după prima lui plimbare și după o zi plină de mici victorii, Brody s-a așezat confortabil în pat cu un bol de supă și a urmărit Cupa Mondială a Cluburilor FIFA împreună cu Dasha. A fost un moment simplu, dar după tot ceea ce a trăit, s-a simțit minunat de normal. Momentul meu personal preferat al zilei a venit mai târziu, în timpul vizitei chirurgului său, Dr. Rabi. Pe tot parcursul acestei călătorii, el a fost întotdeauna foarte atent la cuvintele sale. În zilele dificile de după transplant ne-a oferit evaluări sincere și realiste ale situației, fără promisiuni exagerate și fără să minimizeze provocările prin care trecea Brody. Astăzi a fost diferit. După ce l-a văzut pe Brody, a remarcat cât de bine arată. A observat culoarea sănătoasă care i-a revenit în obraji și a spus că evoluează foarte bine. Apoi s-a întors către Brody și i-a oferit un sfat care a însemnat foarte mult venind din partea lui. I-a spus că vara a început și că este timpul să înceapă să își facă planuri pentru ea, pentru că vara aceasta nu o va petrece într-un spital. După tot ceea ce s-a întâmplat în ultimii doi ani și jumătate, a fost unul dintre acele momente care nu au nevoie de nicio explicație medicală. A fost pur și simplu o reamintire a motivului pentru care a meritat să lupte pentru toate acestea. Vă mulțumim tuturor pentru rugăciuni, încurajări, mesaje și sprijinul oferit. Înseamnă enorm pentru Brody și pentru întreaga noastră familie.

E. G.

De la supraviețuire la recuperare

Brett:
Ultimele 48 de ore au adus câteva etape majore și extrem de importante pentru Brody. Ieri, după un studiu de succes al fluxului la patul pacientului și o ecocardiografie, Dr. Rabi și echipa de transplant au confirmat că noua inimă a lui Brody este pregătită să preia complet controlul. El s-a întors în sala de operație, unde i-au fost îndepărtate canulele ECMO. Cu doar câteva zile în urmă, aparatul ECMO asigura practic întreaga lui circulație, în timp ce noua sa inimă își revenea dintr-o disfuncție primară severă de grefă. Ieri, acest suport n-a mai fost necesar.
Peste noapte și pe parcursul întregii dimineți, echipa a redus treptat oxidul nitric inhalat, care ajutase la reducerea efortului depus de partea dreaptă a inimii sale. Doza a fost scăzută progresiv de la 40 ppm până la zero, monitorizând în același timp cu atenție reacția inimii. După ce au petrecut un timp fără oxid nitric și au confirmat că inima lui continuă să funcționeze bine, au trecut la următorul pas major.
În această după-amiază, Brody a fost extubat cu succes, iar tubul de respirație a fost îndepărtat. Acum respiră singur. Au existat, de asemenea, unele îngrijorări pe baza investigațiilor imagistice din timpul nopții, care ridicau suspiciunea unei sângerări sau a unui hematom la nivelul peretelui toracic. Evaluările și imagistica ulterioare au confirmat însă că nu există o sângerare activă și nicio problemă continuă în acea zonă. Cel mai încurajator lucru nu este, totuși, ceea ce a fost îndepărtat, ci cine s-a întors. Pe măsură ce sedarea a fost redusă treptat, Brody a început să încerce să comunice folosind o tăbliță cu litere. La un moment dat, el și cu mine am petrecut aproape zece minute încercând să comunicăm un singur cuvânt, în timp ce o asistentă ni s-a alăturat ca să ne ajute să ne dăm seama ce încearcă să spună. După multe ghicitori și câteva încercări eșuate, am realizat în sfârșit că punea o întrebare simplă:„OK?” Mai exact, voia să știe dacă operația a mers bine și dacă totul este în regulă. De când a fost extubat, a recuperat toate acele zile în care nu a putut vorbi. Își amintește foarte puține lucruri din perioada dintre operație și momentul în care s-a trezit, iar percepția lui asupra timpului rămâne comprimată. În mintea lui, evenimente care s-au întins pe parcursul mai multor zile par adesea că s-au întâmplat ieri. De exemplu, era convins că aparatul ECMO fusese îndepărtat în această dimineață, când în realitate fusese scos cu o zi înainte. Dr. Bilia și Dr. Luk au petrecut timp la patul lui, ajutându-l să pună cap la cap piesele din puzzle-ul a ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, ce au fost doar vise și cum s-a desfășurat recuperarea lui în ultimele zile. Unul dintre primele lucruri pe care le-a spus după ce i-a fost scos tubul de respirație a fost că fulgii de gheață pe care i-a primit au fost cel mai bun lucru pe care l-a gustat vreodată. Se pare că, după câteva zile de operație, ventilație, medicamente și recuperare, o simplă cană cu fulgi de gheață de la spital s-a transformat într-o experiență culinară de cinci stele.
Pe parcursul zilei, membri ai personalului medical care l-au cunoscut pe Brody de-a lungul călătoriei sale de doi ani spre acest transplant au continuat să treacă pe la el ca să-l vadă. Mulți l-au recunoscut, iar el i-a recunoscut la rândul său. În mai multe rânduri, a zărit chipuri familiare prin secție și le-a strigat numele cu voce tare ca să-i facă să vină în vizită. Până seara, era treaz, vorbea, glumea, le recunoștea pe Rodica și pe Dasha și, în general, arăta clar că nu are nicio intenție să tacă acum, când și-a recăpătat capacitatea de a vorbi. Echipa discută acum posibilitatea de a-l da jos din pat mâine, un alt pas important în recuperare. Brody are încă medicamente, echipamente de monitorizare și un stimulator cardiac temporar disponibil la nevoie, dar marile aparate de suport vital care îi asigurau înainte funcțiile inimii și ale plămânilor au dispărut. Noua lui inimă bate singură. Respiră singur. Și acum, probabil spre ușurarea sau îngrijorarea personalului medical, cu siguranță vorbește singur. Mai este încă un drum lung de parcurs, iar recuperarea după un transplant de inimă se măsoară în săptămâni și luni, nu în zile. Însă atenția s-a mutat de la criză și supraviețuire, la vindecare și reabilitare.
Vă mulțumim tuturor pentru rugăciunile continue, sprijinul, mesajele și încurajările voastre. Ele continuă să însemne enorm de mult pentru Brody și pentru noi toți.

E. G.

Un pas mare înainte

Astăzi a fost o zi importantă în recuperarea lui Brody. Echipa medicală l-a dus pe Brody înapoi în sala de operație pentru a-i reevalua inima și pentru a determina dacă unele dintre dispozitivele temporare de susținere puteau fi îndepărtate. Se estima că procedura va dura aproximativ 60–90 de minute, însă în cele din urmă a durat aproape patru ore. O parte din timpul suplimentar a fost cauzată de descoperirea unui cheag de sânge într-un tub aflat în apropierea inimii. Înainte ca echipa să îl poată îndepărta, inima a început să pompeze suficient de puternic încât să antreneze cheagul în circulație. Acest lucru a stârnit, în mod firesc, îngrijorare, iar echipa a efectuat imediat investigații imagistice și evaluări amănunțite ale inimii, creierului și altor zone ale corpului. Din fericire, nu au găsit nicio dovadă că acel cheag ar fi provocat vreo leziune. Este posibil să se fi dizolvat sau fragmentat, însă în acest moment nu mai este considerat un motiv de îngrijorare activă.
Cea mai încurajatoare veste este ceea ce s-a întâmplat după aceea. Înaintea procedurii de astăzi, planul era să fie îndepărtat, eventual, unul dintre dispozitivele temporare de susținere care ajutau inima lui Brody să se recupereze. După evaluarea efectuată în sala de operație, echipa a fost atât de mulțumită de progresul noii inimi, încât a decis să îndepărteze atât dispozitivul de susținere alcel alc ventriculului drept, cât și cel al ventriculului stâng. Aceste dispozitive ajutau la susținerea ambelor părți ale inimii lui Brody în perioada de adaptare după transplant. Îndepărtarea lor reprezintă o etapă importantă și reflectă încrederea tot mai mare a echipei în capacitatea inimii de a prelua singură o parte tot mai mare din efort. Echipa redusese deja suportul ECMO al lui Brody de la 4,9 la 4,3 litri pe minut, deoarece observau o activitate cardiacă crescută. Această reducere permite inimii să își asume mai multă responsabilitate, oferind în același timp o plasă de siguranță pe durata recuperării. 

Un alt pas major înainte este faptul că Brody nu mai este menținut sub sedare. După procedura de astăzi, echipa a decis să nu reia sedarea și îi permite să se trezească în mod natural. El devine treptat mai alert, iar echipa medicală va continua să îl monitorizeze și să îl evalueze pe măsură ce se trezește. Următorul obiectiv important va fi îndepărtarea tubului de respirație. Echipa se concentrează acum pe stabilirea momentului potrivit pentru ex tubare în condiții de siguranță, pe măsură ce Brody continuă să se trezească și să demonstreze că este pregătit să respire independent.
Mai este încă un drum lung de parcurs, iar echipa continuă să monitorizeze cu atenție posibile complicații, precum infecțiile și formarea de cheaguri. Totuși, ziua de astăzi a adus mai multe progrese semnificative, iar noi suntem profund recunoscători pentru evoluția pe care am văzut-o.
Vă mulțumim tuturor pentru rugăciunile, mesajele și sprijinul vostru continuu. Continuăm să luăm lucrurile zi de zi, însă astăzi ne-a oferit multe motive de speranță.
E. G.

O inimă pentru Brody (2)

A doua zi

Brett: 
Am început dimineața vorbind cu Brody și spunându-i ce ne-a transmis chirurgul lui, Dr. Rabi: că ziua de astăzi este despre a oferi noii sale inimi și organismului său șansa de a se cunoaște. I-am spus că singura lui sarcină astăzi este să se concentreze exact pe acest lucru. La ieșirea din sala de operație, este normal ca aparatul ECMO să preia 100% din activitate. Asta vedeam pe monitoare la începutul zilei. Frecvența lui cardiacă era prezentă, dar era susținută de ECMO. Liniile ART (presiunea arterială) și PAP (presiunea în artera pulmonară) erau plate, ceea ce însemna că ventriculul stâng și cel drept nu prezentau încă activitate. Planul pentru astăzi a fost reducerea sedării lui Brody la nivelul 3 pe scala Ramsay, astfel încât echipa să poată efectua o evaluare neurologică. O ecocardiografie (ECHO) nu a fost planificată până când nu aveau să observe o activitate constantă pe formele de undă ART și PAP, indicatori ai funcției ventriculului stâng, respectiv drept.
Rodica, Dasha și cu mine am petrecut timp cu Brody pe parcursul zilei, punându-l la curent cu noutățile, împărtășind povești amuzante și asigurându-l că familia, prietenii și personalul medical îl încurajează de la distanță, din tot spitalul și chiar din cadrul secției de terapie intensivă (ICU). Brody și-a făcut atât de mulți prieteni printre membrii personalului în ultimii doi ani, încât ni s-a părut important ca el să știe că fețe familiare îi sunt aproape. Apoi, pe parcursul zilei, forma de undă PAP a început să „danseze”. La început, a fost doar o mișcare din când în când. Apoi, treptat, a devenit mai constantă. Acesta a fost semnul că ventriculul drept începea să facă mișcările corecte. Mai târziu, când i-am spus că una dintre asistentele lui preferate este prin preajmă, Brody a părut să se animeze și a declanșat și câteva unde ART, arătând semne de activitate a ventriculului stâng. Oră de oră, am simțit cum inima lui începe să pornească. De asemenea, Brody a putut să dea din cap în semn de „da” și „nu”. Uneori, își deschidea ochii cu efort. Dacă îi puneai mâna în mână, o strângea. Când echipa i-a cerut să își miște puțin degetele de la picioare de câteva ori, Brody, fiind Brody, a făcut-o de vreo două duzini de ori. Acum, când există o mișcare mai constantă atât din partea ventriculului stâng, cât și a celui drept, echipa se poate gândi să testeze performanța inimii sub sarcină prin intermediul unei ecocardiografii (ECHO). În acest moment este încă prea devreme, dar ziua de azi ne-a oferit semne încurajatoare de progres. Deoarece Brody a reușit să rămână calm și săă că ar trebui să putem continua să interacționăm cu el în zilele următoare.
Ziua de azi nu a fost despre salturi uriașe. A fost despre primele semne. Mișcări mici. Unde care dansează pe ecrane. Strângeri de mână. Semne din cap și ochi deschiși. Câteva mișcări în plus din picioare, pentru că, se pare, Brody tot nu înțelege ce înseamnă expresia „doar de își controleze corpul, fără să încerce să tragă de tuburi sau fire și ținându-și picioarele nemișcate deși este conectat la ECMO, echipa îl menține la nivelul 3 de sedare. Asta înseamn câteva ori”. Noua lui inimă și corpul său încă se mai cunosc, dar astăzi am văzut începutul acestei conversații.

Vă transmitem o actualizare cu privire la parcursul lui Brody în procesul de transplant de inimă.

E. G.

O inimă pentru Brody

Prima zi

Brett:
Ieri, Brody a fost dus în sala de operație la ora 9:25 dimineața. Odată ce inima donatorului a fost confirmată și aprobată, operația de transplant a început oficial la ora 11:25. Operația în sine a fost un succes, dar după ce noua inimă a fost implantată, echipa medicală a lui Brody a observat că organismul său și noua inimă au nevoie de puțin mai mult timp pentru a se adapta una cu cealaltă. Așa cum a explicat Dr. Rabi, uneori inima și corpul au nevoie de timp pentru „a se cunoaște”. Acest lucru se întâmplă în aproximativ 5-15% din cazurile de transplant.
După ce l-au monitorizat cu atenție pe Brody timp de aproape o oră, echipa a stabilit că un suport suplimentar va oferi noii inimi cea mai bună șansă de a se recupera și de a se adapta. Pentru a face acest lucru, l-au conectat la un aparat ECMO (Oxigenare Extracorporală cu Membrană). ECMO este un aparat care preia temporar o parte din funcțiile inimii și ale plămânilor, permițând inimii să se odihnească, în timp ce continuă să asigure corpului oxigenul și circulația de care are nevoie. Este adesea folosit ca o punte spre recuperare atunci când pacienții au nevoie de un sprijin suplimentar după o intervenție chirurgicală cardiacă majoră. Echipa chirurgicală a continuat să îl monitorizeze îndeaproape pe Brody în sala de operație pe tot parcursul zilei și al serii. În jurul orei 22:00, el a fost transferat la Secția de Terapie Intensivă Cardiovasculară (CVICU). Brody rămâne intubat și sub sedare, dar am fost asigurați că se simte confortabil și că primește îngrijiri excelente. Planul actual al Dr. Rabi este să îl mențină conectat la ECMO timp de cel puțin trei zile. Mâine, echipa intenționează să îi reducă pentru scurt timp sedarea, astfel încât să poată evalua mai bine starea lui neurologică și generală, înainte de a-l seda din nou. Vestea încurajatoare este că Brody dă semne de îmbunătățire, ceea ce este exact ceea ce echipa speră să vadă în timp ce aparatul ECMO îi oferă suport. Principalele preocupări în acest moment sunt prevenirea cheagurilor de sânge și a infecțiilor, ambele fiind riscuri cunoscute în această etapă de recuperare. Când am întrebat ce putem face pentru a ajuta, Dr. Rabi a subliniat importanța de a-l proteja pe Brody de infecții. El a rugat ca numărul vizitatorilor să fie redus la un minim strict, aceștia să poarte măști și să fie extrem de atenți la igiena mâinilor și la contactul fizic. De asemenea, sunt recomandate mănușile atunci când este cazul. Dr. Rabi rămâne optimist. A vorbit pe îndelete cu Brody înainte de operație, în timp ce așteptau confirmarea finală a inimii, și l-a descris ca fiind tânăr, puternic și un luptător. Aceste calități îi sunt de mare ajutor acum. Suntem incredibil de recunoscători pentru profesionalismul și dăruirea echipei de transplant, precum și pentru toate rugăciunile, mesajele și sprijinul pe care le-am primit. Următoarele 24 de ore ne vor oferi mai multe informații și vom reveni cu o nouă actualizare pe măsură ce aflăm mai multe.
Vă mulțumim că îl păstrați în continuare pe Brody în gândurile și rugăciunile voastre.

E. G.