O inimă pentru Brody (2)

A doua zi

Brett: 
Am început dimineața vorbind cu Brody și spunându-i ce ne-a transmis chirurgul lui, Dr. Rabi: că ziua de astăzi este despre a oferi noii sale inimi și organismului său șansa de a se cunoaște. I-am spus că singura lui sarcină astăzi este să se concentreze exact pe acest lucru. La ieșirea din sala de operație, este normal ca aparatul ECMO să preia 100% din activitate. Asta vedeam pe monitoare la începutul zilei. Frecvența lui cardiacă era prezentă, dar era susținută de ECMO. Liniile ART (presiunea arterială) și PAP (presiunea în artera pulmonară) erau plate, ceea ce însemna că ventriculul stâng și cel drept nu prezentau încă activitate. Planul pentru astăzi a fost reducerea sedării lui Brody la nivelul 3 pe scala Ramsay, astfel încât echipa să poată efectua o evaluare neurologică. O ecocardiografie (ECHO) nu a fost planificată până când nu aveau să observe o activitate constantă pe formele de undă ART și PAP, indicatori ai funcției ventriculului stâng, respectiv drept.
Rodica, Dasha și cu mine am petrecut timp cu Brody pe parcursul zilei, punându-l la curent cu noutățile, împărtășind povești amuzante și asigurându-l că familia, prietenii și personalul medical îl încurajează de la distanță, din tot spitalul și chiar din cadrul secției de terapie intensivă (ICU). Brody și-a făcut atât de mulți prieteni printre membrii personalului în ultimii doi ani, încât ni s-a părut important ca el să știe că fețe familiare îi sunt aproape. Apoi, pe parcursul zilei, forma de undă PAP a început să „danseze”. La început, a fost doar o mișcare din când în când. Apoi, treptat, a devenit mai constantă. Acesta a fost semnul că ventriculul drept începea să facă mișcările corecte. Mai târziu, când i-am spus că una dintre asistentele lui preferate este prin preajmă, Brody a părut să se animeze și a declanșat și câteva unde ART, arătând semne de activitate a ventriculului stâng. Oră de oră, am simțit cum inima lui începe să pornească. De asemenea, Brody a putut să dea din cap în semn de „da” și „nu”. Uneori, își deschidea ochii cu efort. Dacă îi puneai mâna în mână, o strângea. Când echipa i-a cerut să își miște puțin degetele de la picioare de câteva ori, Brody, fiind Brody, a făcut-o de vreo două duzini de ori. Acum, când există o mișcare mai constantă atât din partea ventriculului stâng, cât și a celui drept, echipa se poate gândi să testeze performanța inimii sub sarcină prin intermediul unei ecocardiografii (ECHO). În acest moment este încă prea devreme, dar ziua de azi ne-a oferit semne încurajatoare de progres. Deoarece Brody a reușit să rămână calm și săă că ar trebui să putem continua să interacționăm cu el în zilele următoare.
Ziua de azi nu a fost despre salturi uriașe. A fost despre primele semne. Mișcări mici. Unde care dansează pe ecrane. Strângeri de mână. Semne din cap și ochi deschiși. Câteva mișcări în plus din picioare, pentru că, se pare, Brody tot nu înțelege ce înseamnă expresia „doar de își controleze corpul, fără să încerce să tragă de tuburi sau fire și ținându-și picioarele nemișcate deși este conectat la ECMO, echipa îl menține la nivelul 3 de sedare. Asta înseamn câteva ori”. Noua lui inimă și corpul său încă se mai cunosc, dar astăzi am văzut începutul acestei conversații.

Vă transmitem o actualizare cu privire la parcursul lui Brody în procesul de transplant de inimă.

E. G.

O inimă pentru Brody

Prima zi

Brett:
Ieri, Brody a fost dus în sala de operație la ora 9:25 dimineața. Odată ce inima donatorului a fost confirmată și aprobată, operația de transplant a început oficial la ora 11:25. Operația în sine a fost un succes, dar după ce noua inimă a fost implantată, echipa medicală a lui Brody a observat că organismul său și noua inimă au nevoie de puțin mai mult timp pentru a se adapta una cu cealaltă. Așa cum a explicat Dr. Rabi, uneori inima și corpul au nevoie de timp pentru „a se cunoaște”. Acest lucru se întâmplă în aproximativ 5-15% din cazurile de transplant.
După ce l-au monitorizat cu atenție pe Brody timp de aproape o oră, echipa a stabilit că un suport suplimentar va oferi noii inimi cea mai bună șansă de a se recupera și de a se adapta. Pentru a face acest lucru, l-au conectat la un aparat ECMO (Oxigenare Extracorporală cu Membrană). ECMO este un aparat care preia temporar o parte din funcțiile inimii și ale plămânilor, permițând inimii să se odihnească, în timp ce continuă să asigure corpului oxigenul și circulația de care are nevoie. Este adesea folosit ca o punte spre recuperare atunci când pacienții au nevoie de un sprijin suplimentar după o intervenție chirurgicală cardiacă majoră. Echipa chirurgicală a continuat să îl monitorizeze îndeaproape pe Brody în sala de operație pe tot parcursul zilei și al serii. În jurul orei 22:00, el a fost transferat la Secția de Terapie Intensivă Cardiovasculară (CVICU). Brody rămâne intubat și sub sedare, dar am fost asigurați că se simte confortabil și că primește îngrijiri excelente. Planul actual al Dr. Rabi este să îl mențină conectat la ECMO timp de cel puțin trei zile. Mâine, echipa intenționează să îi reducă pentru scurt timp sedarea, astfel încât să poată evalua mai bine starea lui neurologică și generală, înainte de a-l seda din nou. Vestea încurajatoare este că Brody dă semne de îmbunătățire, ceea ce este exact ceea ce echipa speră să vadă în timp ce aparatul ECMO îi oferă suport. Principalele preocupări în acest moment sunt prevenirea cheagurilor de sânge și a infecțiilor, ambele fiind riscuri cunoscute în această etapă de recuperare. Când am întrebat ce putem face pentru a ajuta, Dr. Rabi a subliniat importanța de a-l proteja pe Brody de infecții. El a rugat ca numărul vizitatorilor să fie redus la un minim strict, aceștia să poarte măști și să fie extrem de atenți la igiena mâinilor și la contactul fizic. De asemenea, sunt recomandate mănușile atunci când este cazul. Dr. Rabi rămâne optimist. A vorbit pe îndelete cu Brody înainte de operație, în timp ce așteptau confirmarea finală a inimii, și l-a descris ca fiind tânăr, puternic și un luptător. Aceste calități îi sunt de mare ajutor acum. Suntem incredibil de recunoscători pentru profesionalismul și dăruirea echipei de transplant, precum și pentru toate rugăciunile, mesajele și sprijinul pe care le-am primit. Următoarele 24 de ore ne vor oferi mai multe informații și vom reveni cu o nouă actualizare pe măsură ce aflăm mai multe.
Vă mulțumim că îl păstrați în continuare pe Brody în gândurile și rugăciunile voastre.

E. G.

Cutreierând grădina unui poet

Poetul este mereu în căutarea liniștii şi o poate obţine numai scriind o poezie sensibilă, cu stările lui disperate, cu tristeţile şi bucuriile, cu dorinţele şi împlinirile vieţii, cu aducerile aminte din copilărie.

Cele două lumi, cu care se confruntă, l-au îndemnat să scrie, să se confeseze urmaşilor, cu atâta patos, dar mai ales cu o iuţeală fără margini. Pentru el, timpul nu stă pe loc, ci se scurge încet-încet, fără să ştie cum, şi când, şi unde. Dar ştie pentru ce. Şi acest simţământ l-a făcut puternic, într-o lume exterioară, care l-a marcat şi l-a urmărit pretutindeni şi de care nu putea scăpa decât scriind. Iar cealaltă realitate a vieţii lui ţine de sufletul trist şi neîmpăcat, de durere şi jale, de viaţă şi moarte, de iubire şi ură, de adevăr şi minciună, de bucurie, de credinţă, de lumea interioară, pe care o descoperim citindu-i versurile şi pe care nu se sfieşte s-o exprime. Pentru că salvarea lui provine din scris, şi tot prin scris comunică cu cei ce nu i-au împărtăşit valorile, stările. El speră că urmaşii vor preţui şi îşi vor aminti de bunicul-poet, de bunicul-artist, de bunicul-bunic.
Acolo, sub pleoapele sale, în adâncul lor, de acolo de unde vin lacrimile de bucurie sau de tristeţe, tot de acolo au apărut cele mai frumoase poezii.

Citeşte poeziile lui şi vei descoperi frumuseţea omului sărac în averi, dar bogat sufleteşte. Şi încet-încet, vei intra în sufletul lui ca într-o grădină bine îngrijită, înconjurată de pomi în floare. Iar pe masa inimii se află un caiet cu filele pline de trăiri, unele graţioase, altele glumeţe, altele triste, asemenea unei grădini după ploaie.
Şi dacă vei da mâna cu el, vei fi surprins de căldura, dar şi de asprimea ei, singurul izvor nesecat de frumuseţe interioară, de muncă şi iubire, dăruite fiinţelor dragi, ce i-au împodobit grădina vieţii şi pe ale cărei poteci nu oboseşte să colinde.
În amurgul vieţii, Dumnezeu a făcut o cărare specială, o punte de legătură pentru prieteni.
Pe această punte l-am întâlnit.
Dacă îl cauţi şi tu, îl vei găsi, pentru că e încă acasă, cufundat în amintiri.

 

Eli Gîlcescu

 

Și eu

Florin Negruţiu 

De acord cu Ciprian Mihali: „Nu poți pretinde celorlalți să fie solidari cu tine timp de șase decenii dacă tu ai fost solidar, prin munca ta, doar două decenii cu ceilalți. De aceea, indiferent cât de mult ar funcționa justificarea formală că legea permite și încurajează pensionarea precoce, găsesc că orice pensionare la o vârstă la care pentru mulți viața adevărată abia atunci începe, este o decizie individuală profund imorală”.

https://republica.ro/sa-iesi-la-pensie-la-45-de-ani-e-un-act-profund-imoral-purtam-pe-umeri-o-minoritate-tot-mai-intinsa-care

Prea mult pentru un singur om

Cum ești?

Ca și cum n-aș mai fi eu. Când te ia pe nepregătite și nu știi de unde ți se trage un diagnostic care te golește de vie, de nu-ți mai găsești locul.

Nu știu cum să-ți spun, dar simțeam cum mă apropii de capăt.

Pentru unii totul e de neînțeles, dar când te clatini, când ești la pământ, când viața e gustată tot mai încet, în înghițituri mici, când te temi și de aerul pe care-l respiri, te speli pe mâini și îți scrii testamentul. Ca și cum timpul nu iartă, sau nu mai are răbdare, sau e prea mult pentru un singur om.

De ce tu?

Știi, cred că ne urmărește pe toți, dar de atins îi atinge numai pe unii. Poate că am fost în locul nepotrivit. Sau eram sigură că mie nu mi se poate întâmpla.

Care a fost prima reacție când ai aflat că ești pozitivă?

M-am rugat. Nicicând nu m-am rugat mai arzător. Dar când ești pe marginea prăpastiei, nesiguranța pune stăpânire pe tine.

Durerea transformă omul. Au fost clipe în care ți-a fost frică?

Aici am aflat lucruri mai puțin obișnuite, oameni care plângeau de sete, alții... de atâta amar și osteneală, ca într-un puzzle neobișnuit în care pozitivii, înrudiți între ei, nu se mai tem de ziua de mâine, de toamnă, de ploi, nici de prieteniile care uneori sunt pe sfârșite. Frică? Da. Cred că mi-e teamă de ce va urma. și stau și cumpănesc, câte luni, săptămâni, zile vor trece până să mă simt ca înainte. știi, am impresia că povestea asta cu boala nu se termină curând.

Știi ce urmează?

Nu știu ce urmează. O viață nouă? Știu că m-am simțit pe mâini bune, apărată cu răbdare, la fel în fiecare zi. Cred că pentru oricine există o cale. Chiar dacă trece precum clipa, rămân amintirile care să ne lămurească cât de cât asupra propriei vieți.

Un gând?

Părăsind labirintul alb, după cele peste 20 grijanii perfuzate, îl voi ruga pe bunul Dumnezeu să îi ia sub sfânta sa ocrotire pe cei care m-au îngrijit și m-au salvat, să le dea puteri  și să îi sprijine în munca lor plină de primejdii, să le dea sprinteneală și să îi apere de boală.

Eli Gîlcescu

Photo: O familie „pozitivă“

O Primăvară Cromatică

La prima impresie despre Nynna Vizireanu
Iarnă de alb. Albastru marin. Tuşe de purpuriu după cuvinte. Trăsături de verde rar. Joc de curbe. Surprinde viaţa. Serioasă cu şevaletul şi penelul, ca şi cu ecranul şi „mausul”. Spinoasă cu azurul. Răsfăţată (şi de poeţi). Victimă a nuanţelor. Pregătită de noi experienţe. Orgolioasă cu umbrele. Sensibilă (cu dimineţile şi apusurile). Spirituală (în rezoluţii radiometrice). Discretă (rareori cu violetul). Graţioasă (cu albul şi cu negrul). Ochioasă (spre şevalet). Maliţioase (cu purpuriul). Sufletistă (la prima tuşă). Gânditoare (la a opta tuşă). Profundă (la ultima tuşă). 
Veninoasă (când nu îi ies umbrele). Plină de compasiune (cu pânza ratată). Cu simţul umorului (la combinaţia cuvânt nuanţă de gri sau de ce o fi). Sarcastică (faţă de alb). Grijulie (cu marinarii Artei). Resemnată (când nu poate denumi culoarea prazului). Implinită (după expoziţie şi după apariţia interviului). Distrusă (de ce nu a scris nimic «veteranul» Constantin? Nici măcar un «like» ?). Renăscută (când citeşte ce am postat). Matură (faţă de mare). Luminată (la răsăritul soarelui deasupra mării). Sfârşită (după un apus reuşit).
Copilăroasă (cu turcoazul). Timidă (cu purpuriul). Senzuală (cu violetul şi liliachiul). Şarmantă (cu verdele rareori). Fericită (în „Arta conversaţiei”). Misterioasă (din copilărie, cu cartea). Mistuită (tot din copilărie, din dragoste de Eminescu). Mironosiţă (pentru cine vrea, nu putem ghici). Măgulită (de Eli). Nepăsătoare (cu şapte nuanţe de gri). Diafană (la răsărit). Translucidă (la apus). Sofisticată (la albastrul infinit). 
Puternică (din credinţă în copii şi în oameni, chiar virtuali). Senină (la trei zile după o expoziţie reuşită). Fragilă (la alegerea nuanţelor de maro). Vulnerabilă (la critici). Sălbatică (numai între orhidee). 
Cheltuitoare (pe ustensile). Libertină (cu marea). Aspră (cu nuanţele de roşu). Iubitoare de lumină (crepusculară). Visătoare (de nuanţe nedescoperite). Plânsă (când nu-i reuşeşte stacojiul). Zâmbitoare (că i-a apărut interviul). Remarcată (de iubitorii de culori). Crede în magia crepusculului. Savurează mişcarea valurilor (mai ales iarna). Întrebătoare (la nuanţe liliachii). 
Violentă (la redarea valurilor şi a umbrelor lor). Cu mulţi amici în «Artă». Înţeleaptă (în dialogul cu tinerii). Precaută (la combinarea albului cu negrul). Bănuitoare (cu interpretarea nuanţelor de roşu). 
Redă uşor verdeaţa (mai greu îi iese ceaţa). A redat oare şi fluturi (din cei cu aripi pictate deja de Cel de Sus). Întrebătoare (cum să redea parfumul florilor dimineaţa, când se ridică ceaţa). Fericită (normal, doar e iubită). Blândă (ca briza mării). Mai studiază încă surprinderea zborului păsărilor, infinitul magic al zborului lui Icar. Îi recomand redarea unei ploi de vară, a unei îmbrăţişări. 

CETITORIUL şi privitorul

Constantin Nițu

Și la a doua impresie

Dar din dar

Întâlnirea de ieri cu Adrian Tudor, viceprimar municipiul Târgu Jiu, a fost surprinzătoare, în timp ce „Șelefuitorul de goluri“ (Eleodor Dinu) își căuta un loc în biblioteca personală.

Am plecat cu povestea unor „Zile de sbucium și glorie“ – o carte de suflet, scrisă în așa fel, „ca să înalțe, ca să răsplătească. Autorul (Ion D. Isac), el însuși din rândurile celor mulți și bravi...“ . O carte din Colecția „100 România“,  moment ce se leagă armonios de Sărbătorile Crăciunului și Noului An, cu admirație pentru scriitorii gorjeni, și nu numai, pentru mereu inspirată în grație și frumusețe, poezia.

Înainte de a-i mulțumi pentru această clipă de frumos în care, simbolic, am fost de partea celor care știu să împace suflete, ne-am amintit de prietenii de ieri, de azi, cu mirare, dar și cu bucuria de odinioară.

Eli Gîlcescu