„Și roșul nu mai arde,
doar plânge.“
(Margareta Anton)
Reușind să transforme în realitate cele
mai ascunse plăsmuiri ale imaginației, să se împotrivească imboldului firesc, unul către altul, până în clipa în care scrisorile pline de iubire deschid ușa secretă a inimii – o permanentă tentație, o furtună de emoții
periculoase, o procesiune de chipuri,
încordate. Iluzii. Povestea ei, mai mult decât omenească, a lui, mai mult
decât rațională sau poate mai puțin, din vreme în vreme, ca o vară
nedreptățită, mereu în așteptare în întuneric și tăceri.
Pentru cititor, greu de îndurat
suspansul printre florile de cireș, amintiri care plutesc încă în orașul
interzis, acolo unde revin ploile cu soare, recorduri și ele în defilare, sub
pașii care împung rădăcinile eliberate de ură, invidie, răzbunare. Rădăcini tulburate de foșnetul pașilor Edinei (și ei interziși) în Timpul
Florilor De Mac, fără promisiuni, doar pe lângă iubire. Și când spre ea
se-aruncă, fără răspuns, pentru prima oară, acel strigăt deznădăjduit, într-un
joc neînțeles, veșnic treaz, cu amurguri triste, va exista mereu Philippe, o
blândețe așezată peste nopți de rugi, de doruri zbuciumate, de lacrimi care au
implorat tăcerea să vorbească viselor schilodite de atâta „interzis“. Un
Philippe năruit sub lințoliul de frunze, de liniști, ca un dangăt de clopot,
ecouri. Un Philippe prin câmpurile cu maci. Iar Edina, plutind în derivă,
mereu la banca de la fereastra altui timp. Edina sub salcie, ascultând o altă
poveste de fantezie și imaginație, o altă „privire“ care s-o întoarcă la
„căldura amintirilor reînsuflețite“, o altă bucurie, un alt vis de margarete, într-un sublim poetic, la hotarul nesfârșit al iubirii. Un vis cu aripi spre sărutul din infinit „cu dor de roșu și cu verdele ce-i dă răgaz, cu țipete
de metale obosite, învinse de rugină“. sărutul altui veac. „Melancolia
adolescenței, melancolie pe care adesea o purtăm cu noi toată viața...“ (Ileana
Vulpescu, Adolescență pe viață, fragment din prefața acestui volum).
MINIPREZENTARE AUTOR
Margareta Anton, născută la Cisnădie, județul Sibiu,
doctor în Educație Fizică și Sport din anul 2003, conferențiar la Facultatea de
Educație Fizică și Sport, Universitatea Ecologică București, artist vizual,
Uniunea Artiștilor Plastici, scriitor. Publică în anul 2001 romanul „Anestezia străzii”, Editura Smart, și în anul 2015 „Timpul florilor de mac“, cu un text argumentativ și semnătura
distinsei scriitoare Ileana Vulpescu.
A obținut în anul
2015 diploma de Ambasador al orașului Amiens pentru două lucrări de pictură: „La Somme“ și „Catedrala din Amiens“.
Mai are în palmares
numeroase diplome de merit, de excelență, acordate de Ministerul Educației
Naționale, pentru publicarea unor cărți de specialitate, articole la sesiuni de
comunicări științifice internaționale și naționale, în reviste de specialitate.
A participat la
Campionate Mondiale, Europene, Balcanice și Naționale la categoria masters –
aruncarea suliței, unde a obținut medalii de aur, argint și bronz.
Eli Gîlcescu
