O amintire printre amintiri.... atât de vie... Cine ar fi
crezut! După atâta timp, cineva și-a amintit de prima iubire (editorială), iar cuvintele
(nu știu dacă e bine să povestesc toate acestea), parcă vin dintr-un vis, cuvinte nefiresc de calde, care țin înadins să mă convingă că
există cărți care păstrează imaginea iubirii-miracol, cărți care încă
strălucesc... cărți care ne privesc de dincolo, libere într-o clipă de tăcere, de liniște, de
bucurie, de recunoștință, de adevăr, de Înviere...
„Am fost invitat azi la o
lansare de carte... Și uite așa mi-am amintit că nu i-am mulțumit niciodată cum
se cuvine persoanei care mi-a acordat atât de mult credit și față de care nu
m-am ținut de promisiunea de a scrie mai mult în continuare, la fel cum nu am
reușit niciodată să conving una dintre muze că a fost sursa de inspirație... Ar
fi trebuit să fiu mai puternic decât șoaptelor răutăcioase atunci... Dar le
mulțumesc acum încă odată! Mulțumesc Elisabeta Gîlcescu!
Să mă ierți M.N/ pentru „tag“... Iar prietenilor mei, dacă găsiți pe
undeva volumul acesta, știți ce trebuie să faceți...“ C.I.
O fereastră deschisă spre
lumină. Mulțumesc, C.I.
Mulțumesc, Emilia, pentru
lumina din suflet în preajma Sfintelor Paști, Și ce bine ne este când ne suntem
aproape, oameni dăruind oamenilor clipa de miracol, pe neașteptate… ca
o poveste, prin lume de mirări, cu inima deschisă, în sufletu-i, lumina toată
Eli Gîlcescu
Aprilie 2015
