Absorbit
în contemplare
ca şi cum
ar fi acoperit
adâncuri de nepătruns,
buzele i se mişcau
din ce în ce mai încet
agitându-se
în aerul proaspăt al dimineţii
cu imaginile ce defilau prin faţa lui,
cuvintele i se încurcau în minte,
rămase cu gura căscată,
ar fi murit din lipsă de aer…
Şi eu credeam că rămase cu gura deschisă, contemplând amărăciunea din jur...
RăspundețiȘtergere