„Am învățat că sufletul are forma tăcerii...“

     Când citeam într-o carte...

 „TĂCERI CLANDESTINE“ – nimic mai actual... poate intuiția poetică în desfășurare, ca o înțelegere, dincolo de simțuri, mai aproape de rațiuni, de cuprindere totală...

     Și un pretext pentru confruntare – față-n față cu poetul captiv, „pe prispa bunicii/ sunetul copilăriei/, amintiri.../“ – traiectorie spre vertical, „scară, câteva trepte, zi de zi, TĂCERI... multe deschideri, depășind semnele alfabetului poetic, descifrând „sufletul închis în copita unui inorog“, „istoria din care votiv se nasc eroii“... pentru noi un prag (dar nu oarecare), un prag presărat cu… gânduri „aruncând din înaltul tâmplei“ spre mâine „un ultim crescendo/ .../ rănit de tăcere/ .../ un suflet/...“ – o voce asemeni unui theramin.

     Ascultați-o! Merită! Mizați, cu spirit critic frust, opinii, dezbateri! Riscați alte glasuri, alte tăceri… semnate ANDREI VÎLCEANU.

                                     

                 Elisabeta Gîlcescu

„Am furat puțin din iubirea albastră“

   Tot ce este mai cald și mai sincer, tot elanul tineresc, fără discurs academic, dar în limite decente și sobre, fără prețiozitate... doar firescul în cuvinte și priviri, profund ancorat în arta poetică, prin intensitatea trăirilor, față în față, dascăli, prieteni, invitați... prin sensibilitate și eleganță, reușind o prezentare cu adevărat vie, originală și profundă, o imaginație fertilă, o putere de introspecție de invidiat – un critic literar în devenire, un poet în fața timpului, în culori vii, iubind, respirând poezia... cuvinte fără cusur, cuvinte imaculate, împăturite cu suflet și un zâmbet peste „Tăceri clandestine“ – autor Andrei Vîlceanu, într-o atmosferă tinerească, găzduită de Muzeul Județean „Alexandru Ștefulescu“ (salonul „Gheorghe Magheru“) Târgu-Jiu, organizator Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu“ din Târgu-Jiu, amfitrion – mentorul distins al poetului, prof. Andrei Popete-Pătrașcu...

de această dată, Dana Ștefania Brașoavă „ca un foșnet al vieții“ și-a „pictat... răsăritul/ pe o frunză de toamnă“.

                                  Elisabeta Gîlcescu