„TĂCERI CLANDESTINE“ – nimic mai actual...
poate intuiția poetică în desfășurare, ca o înțelegere, dincolo de simțuri, mai
aproape de rațiuni, de cuprindere totală...
Și un pretext pentru confruntare
– față-n față cu poetul captiv, „pe prispa bunicii/ sunetul copilăriei/,
amintiri.../“ – traiectorie spre vertical, „scară, câteva trepte, zi de zi, TĂCERI...
multe deschideri, depășind semnele alfabetului poetic, descifrând „sufletul
închis în copita unui inorog“, „istoria din care votiv se nasc eroii“... pentru
noi un prag (dar nu oarecare), un prag presărat cu… gânduri „aruncând din
înaltul tâmplei“ spre mâine „un ultim crescendo/ .../ rănit de tăcere/ .../ un
suflet/...“ – o voce asemeni unui theramin.
Ascultați-o! Merită! Mizați, cu
spirit critic frust, opinii, dezbateri! Riscați alte glasuri, alte tăceri…
semnate ANDREI VÎLCEANU.
Elisabeta Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu