Sunt
oameni care săvârșesc lucruri incredibile, oameni fără patimi, dar au în ei
geniul căutării drumurilor spre oameni, și odată ce-l găsesc, se prind a-l
colinda de jur împrejur, a-l întreține încet, cu migală, dând fiecărui popas
armonie și strălucire. Cu cât căuta mai mult, cu atât își sporea bogățiile, din înălțime în înălțime, în
întinderea sufletului, mereu cu gândul acasă (cum îi place să spună) printre
prieteni, unde miroase a toamnă dulce, iar Poiana lui Mihai îi ține încă ecoul,
mereu în așteptare – darul clipei – din așa depărtări, ca un descântec de lună
din vechile povești, și ne adună să auzim cum sună cântecul și poezia iubirii
de ieri, de azi...
Bine
ai venit, Adrian Beznă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu