Poezia – identitate regăsită

   

    Sunt pe aproape; mă mișc cu grijă. Fiecare pas - o poveste, fiecare poveste - un poem.  E lumea de ieri, de azi - încă nu știu. Voi nimeri poate în liniștea ei și tare mă tem să n-o tulbur. Am acest dar, sau cine știe...

     A trecut ceva vreme de când am întrerupt un interviu; încerc să-l înădesc. Voi pătrunde în casa inimii ei, unde sufletul ei, tolănit pe o alee liniștită, cu fraze lungi, legănate de tristețe, de teamă, de emoție, aduce alinare și umple un gol din viață, făcându-l să renască. E primul manuscris... Cu ce să încep: cu titlul, cu stilul, cu limbajul care fac să curgă lin...

     Voi începe cu poezia care se strecoară într-o lume invadată de „frunți late și fraze dispărute, renăscute, fără dovezi la iveală, doar zâmbetul – răspuns al privirii hulpave... “

     Este în căutarea tinereții; încearcă să scape de acest coșmar, se baricadează, folosind frazele lungi, dar tot ele o deconspiră, iar dialogul cu iubitul este disperat... Se simte confuză, derutată.

     Doar dorința e cea care o menține și îi dă forța de a îndrăzni... Dependentă de sentimente vagi, contradictorii, vrea să simtă mai mult, mai profund. Se folosește de cuvinte ca să ajungă la urechea iubitului, să-i strunească mersul în ritmul inimii ei, spre focul iubirii...

     Doar frica de moarte o trezește din când în când; poezia vine în sprijinul ei, îi conferă privilegiu de a scăpa de temeri, grație propriilor eforturi... Fiind de o luciditate orbitoare, simte cum îi vin în sprijin cuvintele care ies ca un torent... Își regăsește în poezie liniștea lăuntrică atât de profundă, readucând-o pe o treaptă superioară de înțelepciune

     O carte care prin simplitatea ei, aparentă, prezintă o varietate de stări: extazul, bucuria, tristețea, dorința... O carte care se constituie într-o poveste reluată de copii maturi care-și continuă jocul întrerupt într-o lume plină de dorințe... Doar tonul diferă;  este grav și plin de reticențe când, de fapt, vorbesc despre cele mai banale lucruri cu putință, care n-au nevoie decât de prețuire... Iar noi le vom urmări zborul, fără să irosim timpul; vom zâmbi mulțumiți că Melania Grozavu și-a regăsit liniștea infinită, iar în forul său interior, și-a dobândit libertatea.

    „Binele suprem nu caută ajutor în afară; se cultivă în intimitate și provine din tine însuți.“ Seneca

     Citind-o azi și mâine, mereu, vom crede că două suflete  s-au aciuiat în trupul „Fraze(lor) lungi“, iar noi urmărim cu melancolie și invidie o pereche de tineri îndrăgostiți în pas cu poezia...

     Un volum de debut simplu și convingător – „Fraze lungi“, curate o conduc spre limpezirea de sine și spre „cel mai frumos vis.“

                               Elisabeta Gîlcescu