Puntea

„Am deschis ușa spre altă lume,

Unde nu mai am trup și nici nume.“

(Ovidiu Mihăilescu)

Punte fără sfârșit… doar numele scapă din frâie, precum ziditorul, nume sortit sub toate formele, cu toate simțurile unei vitalități exuberante…nume care se revarsă în cascadă; îndrăgostit de scenă, mereu o lume a lui, „dincolo de ziduri, de ferestre cu grele obloane, de vorbe, lozinci, șabloane, zeci de visuri, pierdute duminici, acadele, baloane și flori, inși guralivi, gură-cască, bâlciul cu corturi de rouă…“ și „Cântece de trecut puntea“… 

Eli Gîlcescu