De Ziua Culturii

„Emoția, declanșată deopotrivă dinspre tineri și scriitori, s-a întrupat în glasul arar tremurat pe de o parte și în tăcerea atenției pe de altă parte, ca o confluență spirituală în numele cărților de poezie, proză sau critică nominalizate cu acest prilej. Oare ce bucurie să fie mai mare decât aceasta – tu, scriitor, să ai posibilitatea de a privi în ochi pe cel care îți pășește în lumea imaginată de tine sau – tu, cititor, să vezi aievea pe cel ce-a făurit această lume cuprinsă între coperte. Și pentru că a fost concurs, dintre participanți s-au detașat Mihai Merișescu, Adina Lilă, Simona Santu, și Eduard Mititică, expunerile lor avînd un plus de elocvență, premiile fiind oferite de Fundația ”Columna”, Firma Litomarket S.R.L. și Biblioteca Județeană.“

http://www.gorjeanul.ro/pulsul-zilei/doua-evenimente-sub-semnul-zilei-culturii-nationale-la-biblioteca#.VqIbvPl97IV

Oare ce am putea ascunde într-o urare?

Acel aer nepăsător, acea supărătoare, stingheră, esențială stare, aproape falsă, cuvinte „de-a surda“, de-a „zvârlita“, într-un timp care nu mai are răbdare să mai înscrie ceva de suflet, ceva din inimă... A ajuns și urarea un lux sau o rușine? Sau în această lume, urarea adevărată nu are căutare? Sau se rătăcește printre alte urări, ajungând cu întârziere... sau niciodată

Eli Gîlcescu

Pentru câtă iubire

Am așteptat să treacă și această zi... Știam că toate minunile țin trei zile, Minunea mea, de care mă bucur, știind-o a tuturor – zi-noapte-zi – ca un joc al copilăriei, al trăitului pe lângă fiecare urare, dintr-un an al iubirii și al lacrimilor de lumină, de lucruri bune, de pace în suflet și prosperitate, la cumpăna dintre ani, în căutare de locuri primenite, Noul An, cu bucurii împărtășite, vine să ne fericească, să ne potrivească mersul, să ne țină aproape, pentru tot ce se leagă și ne leagă, poezia.

Tot binele, frumosul, norocul, în acest an, fie cu voi!

Cu prețuire și admirație, mulțumesc tuturor și fiecăruia în parte, întru mulți ani!

  Eli Gîlcescu

Scrisoarea pe care orice profesor din lume și-ar dori să o primească

19 noiembrie 1957

Dragă domnule Germain,

Am lăsat agitația stârnită în jurul meu să se domolească puțin înainte de a-ți vorbi din adâncul sufletului. Tocmai mi-a fost oferită o mult prea mare onoare, una pe care nici nu am căutat-o, nici nu am solicitat-o.

Dar atunci când am auzit vestea, primul meu gând, după mama mea, s-a îndreptat către dumneavoastră. Fără dumneavoastră, fără mâna plină de afecțiune pe care ați întins-o copilului sărac care eram, fără învățătura și exemplul oferit, nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat.

„Nu pun prea mare preț pe această onoare. Dar cel puțin îmi oferă șansa de a vă spune ce ați fost și încă mai sunteți pentru mine și șansa de a vă asigura că eforturile dumneavoastră, munca și generozitatea sufletească pe care ați investit-o sunt încă vii într-unul dintre micii dumneavoastră școlari care, în ciuda trecerii anilor, nu a încetat vreodată să fie elevul dumneavoastră recunoscător.“

Vă îmbrățișez din tot sufletul.

Albert Camus

http://webcultura.ro/scrisoarea-pe-care-orice-profesor-din-lume-si-ar-dori-sa-o-primeasca/