Oare ce am putea ascunde într-o urare?

Acel aer nepăsător, acea supărătoare, stingheră, esențială stare, aproape falsă, cuvinte „de-a surda“, de-a „zvârlita“, într-un timp care nu mai are răbdare să mai înscrie ceva de suflet, ceva din inimă... A ajuns și urarea un lux sau o rușine? Sau în această lume, urarea adevărată nu are căutare? Sau se rătăcește printre alte urări, ajungând cu întârziere... sau niciodată

Eli Gîlcescu