19 noiembrie 1957
Dragă domnule Germain,
Am lăsat agitația stârnită în jurul meu să se domolească puțin
înainte de a-ți vorbi din adâncul sufletului. Tocmai mi-a fost oferită o mult
prea mare onoare, una pe care nici nu am căutat-o, nici nu am solicitat-o.
Dar atunci când am auzit vestea, primul meu gând, după mama mea,
s-a îndreptat către dumneavoastră. Fără dumneavoastră, fără mâna plină de
afecțiune pe care ați întins-o copilului sărac care eram, fără învățătura și
exemplul oferit, nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat.
„Nu pun prea mare preț pe această onoare. Dar cel puțin îmi
oferă șansa de a vă spune ce ați fost și încă mai sunteți pentru mine și șansa
de a vă asigura că eforturile dumneavoastră, munca și generozitatea sufletească
pe care ați investit-o sunt încă vii într-unul dintre micii dumneavoastră
școlari care, în ciuda trecerii anilor, nu a încetat vreodată să fie elevul
dumneavoastră recunoscător.“
Vă îmbrățișez din tot sufletul.
Albert
Camus
http://webcultura.ro/scrisoarea-pe-care-orice-profesor-din-lume-si-ar-dori-sa-o-primeasca/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu