Acorduri siderale

Plouă cu gânduri din al nefericirii calendar, atât de adânc, acel ceva atât de important, „topind cu dragostea omături, croind câte-o fereastră sau o poartă, sărutând cu tălpile văzduhul“ esențial și autentic, „pietrificat ca un acord de orgă siderală“, adâncit în tradiție, în copilărie, cu fiecare cuvânt smuls din carne, din suflet însetat de adevăr și nemărginire...

Uneori durere, apoi bucurie, puritate și candoare, acea simplitate mândră a formei și un stil care cucerește prin ritm, prin fluiditate – original comunicator direct și imediat...

Trebuie să fii în preajma cărților – colecție generoasă pe care o voi dona Bibliotecii Județene „Alexandru Ștefulescu“ din Târgu-Jiu: „Lasați-mă să cânt“, „Magia antitezelor“, „Izvoarele dorului“, „365 de sonete“, „Zâmbetele senectuții“ – să simți, să vibrezi, să ai porți deschise pentru a avea parte de „mângâierea tandră a unui vis“ – înceata cufundare a poeziei, să înflorească și să împodobească suflete pe o partitură generoasă și grațioasă, într-un decor liniștit și cald în care nostalgia, emoția se împletesc în „lumini diamantine“, lunecă ușor, cu glas șoptit, neîntrerupt, dintr-un cer foarte înalt (scena sa) atâtea gânduri, cu tandrețe, și romantic, în timp „ce iarba deasă crește în tăceri“, iar cititorii tot mai numeroși, recunosc adâncurile, cântecul pașnic și fericit în nopțile de iarnă „pe orice gând de demult și din curând“ – darul de Crăciun, unica certitudine, poezia iubirii, „abis profund în nefiresc nesațiu, neîngrădit de-azururi siderale... în zbucium sacru spațiu, rug până la cer“, în fața unui „reper al celui care face artă“,oferind conceptelor de poet și poezie sens și sensibilitate – sensul celor aleși.

Pentru noi, azi, poetul-interpret  Anatol Covali, dintr-un loc în altul, în armonie cu poezia „și o nouă sevă-n rădăcini“.