Persoane interesate

sâmbătă, 13 decembrie 2014

Cartea care mi-a zâmbit la Gaudeamus




Cu inocență, desprinsă dintre alte daruri minunate! Inocență și iubire – glas scuturat din toamna de aproape, când zâmbetul a înșirat în juru-mi atâtea așteptări – un dulce și negrăit parfum... atât de rar... dintr-un „pui de cireș“, acolo, „în miezul negru-al soarelui din noi“ în apropierea unei „lumi cu zorele și orașe în care viețuim printre himere“.
Am căutat-o îndelung... „Viața din viața mea“ „când toate-mi curg din risipire, mimând neliniști și alte istoave, ele-ntețesc, cu meșteșug, ispita...“
Ar fi fost un dar de preț pentru poetul care știe să dăruiască cărți. Ar fi fost... Dar la standul Editurii Tracus Arte, mi-au zâmbit „Sonete(le) Desuete(le)“, autori Mircea Bârsilă & Traian Gărduș.
De această dată, depășesc temerile și condiția cititorului, altfel, fără prejudecăți, invocând dreptul de a scrie despre cartea care mi-a zâmbit pe înțelesul meu, dincolo de „Brățări de aur. Și cercei, Și salbe./ Și alte daruri – cu-nțelesuri albe!“, iar voi veți accepta acest rol, cu toate stângâciile lui... când emană căldură din acea udeală de trăscău, când se dă liber la dezlegare de sonete, într-(Un magic zaiafet) „în crâșmele cu boltă“, cum domnii (o) cer, de nu s-a mai văzut prin împrejur..., cerut chiar de stăpânii cei din cer... pocale epocale la braț cu-Ahoe și Caragiale“, să fie situația fericită „spre a uita de moarte! Lascivă lume larmă, lustru, fals – învăluită-n fastul unui vals“.
Nu aștept alte vremuri pentru a-i asigura de admirația mea, când „tot mai vesel soarele se-arată/.../ În cântări de liră zilele se trec/ Și-n toate e-o frumoasă împăcare“ (Cântări eleusine), lăsând rând pentru alți cititori care să vorbească despre o carte scrisă în zilele noastre, o carte cu „multe întrebări ce sorb scântei din fulgul de zăpadă“, ghicind, parcă, pe undeva un gol... o carte „cu zăbava într-o cramă și unde își arată, zilnic, harul“, o carte-poveste, până la urmă, cu iubiri în o mie de feluri, și niciodată de-ajuns, cu zăpezi și „Fetească grasă“ și tot mai „puține Penelope..., și peste toate zboară sfânta Muză“.






Un comentariu: