Într-o
mişcare regulată
cu multe însuşiri sufleteşti,
cu buzele galbene,
a alungat îndoielile
din mintea tulburată
de mâinile întinse
ca un gest de implorare…
în faţă
nu era decât necunoscutul
şi sprijinit pe mâini,
cu vocea diminuată
de murmurul gunoaielor vieţii
ce se pierdeau în aer
a rămas cu ochii pironiţi în depărtări…
Cu privirea prelungă în depărtări, nu mai era în abis, ci tot mai sus, spre înălţimi, scormonind prin gunoaiele singurătăţii...
RăspundețiȘtergereCu privirea prelungă în depărtări,
RăspundețiȘtergerenu mai era în abis,
ci tot mai sus,
spre înălţimi;
scormonind prin gunoaiele singurătăţii,
a auzit murmurul unui nou început…