Cu un zâmbet
subţire
în momentele de
totală lipsă de activitate,
cobora cotiturile
muntelui
mai puţin
neliniştitoare
şi bătea aerul
cu mişcări
dezordonate
de braţe, vărsând
saliva albicioasă
din gura
strâmbată de şirul rânjit de dinţi.
Era râsul unui om
cu mintea tulburată…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu