Întors spre el
însuşi,
nu ştia ce
gânduri ascundea…
cu capul atârnând
şi ochii
închizându-se
a căzut sfârşit
într-o amorţeală
plină de frământ,
chinuit de patimi
neîmplinite
din aerul ce
bubuia asurzitor
cu un suspin de
uşurare
şi-a mişcat
buzele
plesnind pe
neaşteptate
zgomot
surd,
neîntrerupt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu