Zgâlţâit cu putere
într-o învălmăşeală de gânduri
ce se ciocneau unul de altul
cu inima chinuită,
se descoperea mai bolnav de dragoste
cu ochii adânciţi ce-şi pierd lacrimile
făcând să i se rostogolească
vorbele din gură,
înaintând la lumina felinarului
din închipuirea minţii sale simple,
cufundat în serenitatea cărunţiei sale,
sfredelind cu ochii
în stare să fixeze fără o expresie
noaptea ce nu era vântoasă,
nu intra cu aer umed şi îngheţat
să aprindă mintea care de dimineaţă aţipise.
Izbucnea în strigăte de bucurie…
Şi strigăte de bucurie,
RăspundețiȘtergerece se desprind din trupul firav,
după asediul iubirii,
şi lacrimile,
şi vorbele sunt acordate,
la timpul prezent,
după ce au scârţâit
ore îndelungi,
pe loc părăsit;
iar strigăte de bucurie,
atingând vioara,
în armonia ei,
îţi promiteau
un alt început,
făcând să se rostogolească
oda divină,
pe strunele ei…