Cu chipul
încordat de spaimă,
clar în gândire,
căuta să-şi dea
seama pe unde merge…
Vorbea tăcând
cu un zâmbet cu
aer complice
printr-o intuiţie
neaşteptată,
cu sângele
ce îi curgea din
toate rănile,
pierdut în
divagaţii melancolice
aidoma desfrâului
din suflet
când ciclul
neîncetat al astrelor
s-a oprit.
Ce sunet trist, apăsător,
RăspundețiȘtergerecomplice cu cel, ce-n vene,
se vroia supremul arzător;
o clipă melancolic,
pierdut în al desfrâului păcat,
s-a oprit,
a-ngenuncheat
şi s-a rugat...