În momentele de extaz,
de înflăcărări nestăvilite,
de tăceri grăitoare
cu cerul încărcat de nori
şi vântul ce şuiera prin trecători,
cu soarele ce-şi pierduse din putere,
cu ochii deschişi în gol
abia mişcând buzele
pe un scaun alungit
şi cu spătarul aplecat
cu faţa sumeţită
şi-o aparentă blândeţe
se ajuta să-şi uite gândurile…
Am atins vioara
RăspundețiȘtergereşi i-am luat mâinile,
cuprinzându-i-le
în doina arcuşului,
ce fremăta la atingerea
corzilor sufletului,
ţinându-i fiecare deget
apăsat pe inocenţa
şi candoarea
unui nou început;
viaţa se scurge,
proaspătă,
în jur,
din trupul
statornic
al viorii…
Şi eu, în aceeaşi stare de spirit – extazul;
şi uimirea mă ţine de mână…
Un bun început – Felicitări.