Persoane interesate

vineri, 15 iunie 2012

MARIUS IULIAN ZINCA - Risipire împietrită


Împleticindu-se
în mod neobişnuit

cu ochii înfundaţi în orbite,
cu o răsuflare obosită
ce ieşea de pe buzele arse

de pânza de sudoare
care-i îngălbenea fruntea,

cu capul îndreptat cu privirile în sus,
aerul să iasă cu vigoare din piept
întorcând palmele spre lumină…

risipea umbra

nălucii neclintite a trecutului.


Un comentariu:

  1. Împleticindu-se
    şi copleşit de contrariul morţii
    în răstimp trupesc,
    se desprindea
    din „umbra
    nălucii neclintite a timpului”,
    îndreptându-se spre veşnicia luminii...
    (iar veşnicia aceasta poartă numele tău..., cu semn de alinare...)

    RăspundețiȘtergere