Nu înceta
să întrebe
întunericul
cufundat pe trei
sferturi în umbra
din ultima parte
a nopţii
cu tâmplele
scobite,
într-un calm
deplin
ca-ntr-o alegorie
a duratei eterne
pe linia aceea
profundă şi continuă…
Viaţa,
cum sufletul se
sfâşia
convingător în
glas
să-şi exprime
bucuria,
durerea,
dragostea…
Printre umbrele unei şoapte,
RăspundețiȘtergereprintre tâmplele scobite ale nopţii,
răsuna, în regăsirea bucuriei,
armonia sfertului de viaţă,
pierdut în jocul sălbatic
al bucuriei şi iubirii,
nefiind pierdut în umbre,
ci zâmbind, cu durere,
la auzul unui alt început...