Ţinea mâinile înainte
printre strigăte şi zgomote
din timpurile ce nu s-au copt
în zâmbetul palid
care strângea buzele
în piatra timpanului
înţepenit pe măsură
ce se grăbeau
imprecise, umbre printre umbre,
păreau să se întrupeze din ceaţa
ca o pătură lăptoasă
într-un şir neîntrerupt.
E şirul de clipe timide, ce vin
RăspundețiȘtergeredin resturi de umbre plângând,
din zbucium ascuns şi abrupt,
cu alt zâmbet şi cu alt destin
ascunse în trupul lăptos, dar întrupat,
hrănite cu acorduri ce vin din adânc,
auzite în şoapta unui alt început,
de această dată, neîntrerupt…