Cu mâinile pe urechi
fără să se lase distras
de lucrurile ce-l înconjurau
pe o grămadă de pietre
într-un gest teatral,
mintea lucra
ca şi cum s-ar privi cu proprii ochi,
ca şi cum ar fi căutat ceva în el
fără să reuşească
să rostească vreun cuvânt.
Se gândea
să dea aripi la picioare.
Nu mergea mai departe decât privirea…
Încercările minţii, pregătiri şovăielnice,
RăspundețiȘtergereaşteptând, pe cărările cu şerpuiri şi gesturi teatrale,
ce par mai mult croite de hazard decât de raţiuni,
visa aripi, să guste din fericirea libertăţii relative...